Notă personală
Nu știu cum se face, dar parcă am ”gura aurită” sau mai bine zis ”tastatura aurită”! Tot ce spun/scriu pe acest blog se adeverește. Nu vreau să fiu acum considerat un ”vizionar”. Și nici comparat cu nu știu ce jegos de popă care ”prevestește ceva” și poate și mai rău... un nou Arsenie Boca! Hihihi! Am glumit, desigur!
Dar am tot postat biserici arzând, accentuând pe ideia... ”dumnezeul vostru nu ar face așa ceva! Deci el nu există”.
Și alții acum, ne sar în cap... că dumnezeu ne pedepsește.
Cum? Pe noi...? Nu pe ei? Că doar bisericile, catedralele și mănăstirile făcute scrum... sunt pentru ei!
Am dat NUME ”sonore” personajelor odioase și jegoase precum Nea Trafalet! Și când i-am pus ”ștampila” de ”PreaFericitulMaiMultDecâtArTrebuiSăFie” am atras antipatia unora care mi-au sărit la gâtlej! Dar parcă am spus bine, nu? Pentru că acum... unii dintre voi îl consideră doar ”PreaFericit într-o țară în doliu!” (Sau poate asta îl face super fericit când România e în doliu... că are înmormântări pe bandă rulantă, de unde scoate bani prea frumoși de pe urma suferințelor omenești! RUȘINE JEGULE BORât!)
Dar acum mă simt din ce în ce mai bine... suntem din ce în ce mai mulți și cel mai important este că... mulți alții încep să gândească în aceași linie... (conform unei reclame la Tuborg) și ASTA-I BINE.
E CHIAR FOARTE BINE! POATE SE SCHIMBĂ CEVA ÎN ȚARA ASTA NEPĂSTUITĂ DE MIZERIA BOR ȘI MAFIA PARLAMENTARĂ!
Și acum să trecem la articolul propriu-zis, apărut în ziare:
Lipsa de reacţie a Bisericii şi a patriarhului Daniel, în cazul tragediei petrecute în Clubul Colectiv din Bucureşti, a dus la revoltă în rândul multora. Bisericile sunt mult mai numeroase în comparaţie cu spitalele, însă, de această dată, în această tragedie, preoţii, cei care ar trebui să aline suflete, să se roage pentru sufletele zecilor de morţi şi a celor care trăiesc agonia oră de oră, minut de minut.
Redăm mai jos un punct de vedere privind reacţia bisericii în urma unei tragedii publicat pe bitpress.ro
,,Dragă domnule Cearceaf Alb (n.n. Preafericirea Sa, Preafericitul Părinte Daniel Ciobotea, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Muntenie și Dobrogei, Locțiitor al Tonului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – titlul complet al Patriarhului României, conform art. 25, alin 2, din Statutul pentru organizarea și funcționarea BOR), mi-ar fi plăcut să te văd cu veșmântu-ți curat, în fruntea cohortelor de popi cărora le-ai luat și clanța de la ușă, în genunchi, rugându-te pentru sufletele celor plecați și pentru sănătatea celor rămași.
Mi-ar fi plăcut să te dai dracului jos din Mercedesul cu scaune încălzite și să mângâi pe creștet mamele care-și caută copiii. Mi-ar fi plăcut să tragi clopotele bisericilor ca-n noaptea Învierii să știe lumea că e prăpăd. Mi-ar fi plăcut sa-ți trimiți slugile în spitale, să le duci o sticlă cu ceai celor care au salvat necondiționat viețile oamenilor.
Multe mi-ar fi plăcut. Mă gândesc că nu era prea mare păcatul să trimiți niște slugi d-alea care-ți cară cârja, ăia care-ți șterg inelul de praf sau vreo doi-trei țârcovnici care spionează babele în biserică să le spună oamenilor că le pui la dispoziție ceva, orice.
N-am văzut să trimiți vreun Înalt d-ăla cu chipiu să dea o mână de ajutor cuiva. Să le spui că le îngropi morții fără bani. Să le dai o farfurie de mâncare orfanilor, să scoți din seiful tău aurit ceva, orice, chiar și o icoană, să le alini durerea. Lingăii ăia de lângă tine nu ți-au zis că tinerii ăia care sunt răniți plătesc impozite din care tu-ți faci mall (n.n. Catedrala Mântuirii Neamului)?
Costel ăla, mâna dreapta a lu’ Skaraotzki, nu ți-a zis că managerii mai dau și de la ei câteodată?
Nu, tată, d-aia tu ești singurul Preafericit într-o țară în doliu.”
Nu știu cum se face, dar parcă am ”gura aurită” sau mai bine zis ”tastatura aurită”! Tot ce spun/scriu pe acest blog se adeverește. Nu vreau să fiu acum considerat un ”vizionar”. Și nici comparat cu nu știu ce jegos de popă care ”prevestește ceva” și poate și mai rău... un nou Arsenie Boca! Hihihi! Am glumit, desigur!
Dar am tot postat biserici arzând, accentuând pe ideia... ”dumnezeul vostru nu ar face așa ceva! Deci el nu există”.
Și alții acum, ne sar în cap... că dumnezeu ne pedepsește.
Cum? Pe noi...? Nu pe ei? Că doar bisericile, catedralele și mănăstirile făcute scrum... sunt pentru ei!
Am dat NUME ”sonore” personajelor odioase și jegoase precum Nea Trafalet! Și când i-am pus ”ștampila” de ”PreaFericitulMaiMultDecâtArTrebuiSăFie” am atras antipatia unora care mi-au sărit la gâtlej! Dar parcă am spus bine, nu? Pentru că acum... unii dintre voi îl consideră doar ”PreaFericit într-o țară în doliu!” (Sau poate asta îl face super fericit când România e în doliu... că are înmormântări pe bandă rulantă, de unde scoate bani prea frumoși de pe urma suferințelor omenești! RUȘINE JEGULE BORât!)
Dar acum mă simt din ce în ce mai bine... suntem din ce în ce mai mulți și cel mai important este că... mulți alții încep să gândească în aceași linie... (conform unei reclame la Tuborg) și ASTA-I BINE.
E CHIAR FOARTE BINE! POATE SE SCHIMBĂ CEVA ÎN ȚARA ASTA NEPĂSTUITĂ DE MIZERIA BOR ȘI MAFIA PARLAMENTARĂ!
Și acum să trecem la articolul propriu-zis, apărut în ziare:
Lipsa de reacţie a Bisericii şi a patriarhului Daniel, în cazul tragediei petrecute în Clubul Colectiv din Bucureşti, a dus la revoltă în rândul multora. Bisericile sunt mult mai numeroase în comparaţie cu spitalele, însă, de această dată, în această tragedie, preoţii, cei care ar trebui să aline suflete, să se roage pentru sufletele zecilor de morţi şi a celor care trăiesc agonia oră de oră, minut de minut.
Redăm mai jos un punct de vedere privind reacţia bisericii în urma unei tragedii publicat pe bitpress.ro
,,Dragă domnule Cearceaf Alb (n.n. Preafericirea Sa, Preafericitul Părinte Daniel Ciobotea, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Muntenie și Dobrogei, Locțiitor al Tonului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – titlul complet al Patriarhului României, conform art. 25, alin 2, din Statutul pentru organizarea și funcționarea BOR), mi-ar fi plăcut să te văd cu veșmântu-ți curat, în fruntea cohortelor de popi cărora le-ai luat și clanța de la ușă, în genunchi, rugându-te pentru sufletele celor plecați și pentru sănătatea celor rămași.
Mi-ar fi plăcut să te dai dracului jos din Mercedesul cu scaune încălzite și să mângâi pe creștet mamele care-și caută copiii. Mi-ar fi plăcut să tragi clopotele bisericilor ca-n noaptea Învierii să știe lumea că e prăpăd. Mi-ar fi plăcut sa-ți trimiți slugile în spitale, să le duci o sticlă cu ceai celor care au salvat necondiționat viețile oamenilor.
Multe mi-ar fi plăcut. Mă gândesc că nu era prea mare păcatul să trimiți niște slugi d-alea care-ți cară cârja, ăia care-ți șterg inelul de praf sau vreo doi-trei țârcovnici care spionează babele în biserică să le spună oamenilor că le pui la dispoziție ceva, orice.
N-am văzut să trimiți vreun Înalt d-ăla cu chipiu să dea o mână de ajutor cuiva. Să le spui că le îngropi morții fără bani. Să le dai o farfurie de mâncare orfanilor, să scoți din seiful tău aurit ceva, orice, chiar și o icoană, să le alini durerea. Lingăii ăia de lângă tine nu ți-au zis că tinerii ăia care sunt răniți plătesc impozite din care tu-ți faci mall (n.n. Catedrala Mântuirii Neamului)?
Costel ăla, mâna dreapta a lu’ Skaraotzki, nu ți-a zis că managerii mai dau și de la ei câteodată?
Nu, tată, d-aia tu ești singurul Preafericit într-o țară în doliu.”
sursa: evz.ro
