Motto: „Când guvernul jură, oamenii înjură”
Am și eu, stimați republicani, un răspuns la întrebarea pe care v-am pus-o în textul de ieri.
„Așa să-mi ajute Dumnezeu” – stă scris la sfârșitul jurământului de ministru al guvernului României. Logic, propoziția aceasta nu oferă nicio informație despre cum va reacționa Dumnezeu în caz că nu „așa”, ci „altfel”, adică dacă, în loc să fac ce-am jurat, mă pun pe șpagă și furat sau sunt pur și simplu un dobitoc: Preamilostivul și Înduratul mă ajută, totuși, mă tratează cu indiferență, sau îmi dă la cap?
Și mai logic, cum să-i comande un ministru lui Dumnezeu, Atotputernicul nefiind subsecretar de stat? Doamne, vezi să mă ajuți așa, cum am zis eu, nu cum ai Tu chef!
Nepătrunse sunt căile Domnului. Prin urmare, când ajungi față către față cu Satana, poți să ridici ochii la tavan și să zici: „Domnule procuror, rog să se consemneze, Dumnezeu n-a fost de partea mea, de aia m-ați luat din palatul Victoria, la DNA!”.
Apar și ambiguități în materie de cifre. Institutul Național de Statistică nu precizează niciodată cât din PIB se datorează politicilor înțelepte ale Guvernului și cât e contribuția Tatălui Ceresc.
Ca să nu mai vorbim că Buxellesul e de mirare cum n-a băgat de seamă că guvernul român umblă cu ajutoare, chiar mai consistente decât ajutoarele de stat. De aceea, probabil, ca să nu bată la ochi, premierul Cioloș și doamnele ministru de la Finanțe și Fonduri Europene au jurat fără să-și facă cruce, cu mâna pe Constituție, nu pe Biblie.
Și, la urma urmei, după 25 de ani, când guvernul jură, oamenii înjură – încă un motiv să-l scoatem pe bunul Dumnezeu din text.
În consecință, propun ca propoziția „Așa să-mi ajute Dumnezeu” să fie înlocuită în coada legământului solemn de la Cotroceni cu propoziția „Altfel, să mă ia Dracu”, urmată, indiferent de sexul ministrului, de un scuipat în sân.
Am și eu, stimați republicani, un răspuns la întrebarea pe care v-am pus-o în textul de ieri.
„Așa să-mi ajute Dumnezeu” – stă scris la sfârșitul jurământului de ministru al guvernului României. Logic, propoziția aceasta nu oferă nicio informație despre cum va reacționa Dumnezeu în caz că nu „așa”, ci „altfel”, adică dacă, în loc să fac ce-am jurat, mă pun pe șpagă și furat sau sunt pur și simplu un dobitoc: Preamilostivul și Înduratul mă ajută, totuși, mă tratează cu indiferență, sau îmi dă la cap?
Și mai logic, cum să-i comande un ministru lui Dumnezeu, Atotputernicul nefiind subsecretar de stat? Doamne, vezi să mă ajuți așa, cum am zis eu, nu cum ai Tu chef!
Nepătrunse sunt căile Domnului. Prin urmare, când ajungi față către față cu Satana, poți să ridici ochii la tavan și să zici: „Domnule procuror, rog să se consemneze, Dumnezeu n-a fost de partea mea, de aia m-ați luat din palatul Victoria, la DNA!”.
Apar și ambiguități în materie de cifre. Institutul Național de Statistică nu precizează niciodată cât din PIB se datorează politicilor înțelepte ale Guvernului și cât e contribuția Tatălui Ceresc.
Ca să nu mai vorbim că Buxellesul e de mirare cum n-a băgat de seamă că guvernul român umblă cu ajutoare, chiar mai consistente decât ajutoarele de stat. De aceea, probabil, ca să nu bată la ochi, premierul Cioloș și doamnele ministru de la Finanțe și Fonduri Europene au jurat fără să-și facă cruce, cu mâna pe Constituție, nu pe Biblie.
Și, la urma urmei, după 25 de ani, când guvernul jură, oamenii înjură – încă un motiv să-l scoatem pe bunul Dumnezeu din text.
În consecință, propun ca propoziția „Așa să-mi ajute Dumnezeu” să fie înlocuită în coada legământului solemn de la Cotroceni cu propoziția „Altfel, să mă ia Dracu”, urmată, indiferent de sexul ministrului, de un scuipat în sân.
sursa: republica.ro
