Oamenii suprimă zonele creierului care se ocupă cu gândirea analitică şi le antrenează pe cele responsabile cu empatia pentru a putea crede în dumnezeu, sugerează cercetări efectuate în urmă cu puţin timp.
Oamenii fac exact opusul atunci când se gândesc la lumea fizică.
"Din punct de vedere analitic, credinţa pare absurdă. Dar, din ceea ce înţelegem acum despre creier, saltul spre a crede în supranatural constă în respingerea gândirii analitice/critice, pentru a ne ajuta să căpătăm o perspectivă emoţională", spune profesorul Tony Jack, cel care a condus cercetările.
Din studiile făcute reiese că oamenii care cred în dumnezeau sunt mai empatici decât cei fără credinţă.
Cercetătorii au examinat relaţia dintre credinţă şi aspecte ale gândirii analitice şi morale în mai mult de 8 experimente, folosind între 159 şi 527 de participanţi adulţi, scrie The Independent.
"Din cauza tensiunii celor două circuite din creier (analitic şi empatic), eliminând gândirea naturalistă îţi îngăduie să te afunzi în partea emoţională, socială", spune profesorul. "Şi acesta poate fi motivul pentru care credinţele în suprantaural au existat în istoria tuturor culturilor de-a lungul vremii".
Creierul uman explorează lumea folosindu-se de ambele reţele ale creierului. Când eşti confruntat cu o problemă matematică sau cu o dilemă etică, un creier sănătos activează zona potrivită anihilând-o pe ceallaltă.
O asemenea anihilare poate duce la un confict între ştiinţă şi religie, au adăugat cerectătorii. Întrucât cele două reţele ale creierului se anulează reciproc, pot crea două extreme.
"Ştiind că astfel operează creierul, poate că vom putea să creăm acel echilibru în conversaţiile universale despere stiintă şi religie", a declarat un alt profesor al proiectului.
Oamenii fac exact opusul atunci când se gândesc la lumea fizică.
"Din punct de vedere analitic, credinţa pare absurdă. Dar, din ceea ce înţelegem acum despre creier, saltul spre a crede în supranatural constă în respingerea gândirii analitice/critice, pentru a ne ajuta să căpătăm o perspectivă emoţională", spune profesorul Tony Jack, cel care a condus cercetările.
Din studiile făcute reiese că oamenii care cred în dumnezeau sunt mai empatici decât cei fără credinţă.
Cercetătorii au examinat relaţia dintre credinţă şi aspecte ale gândirii analitice şi morale în mai mult de 8 experimente, folosind între 159 şi 527 de participanţi adulţi, scrie The Independent.
"Din cauza tensiunii celor două circuite din creier (analitic şi empatic), eliminând gândirea naturalistă îţi îngăduie să te afunzi în partea emoţională, socială", spune profesorul. "Şi acesta poate fi motivul pentru care credinţele în suprantaural au existat în istoria tuturor culturilor de-a lungul vremii".
Creierul uman explorează lumea folosindu-se de ambele reţele ale creierului. Când eşti confruntat cu o problemă matematică sau cu o dilemă etică, un creier sănătos activează zona potrivită anihilând-o pe ceallaltă.
O asemenea anihilare poate duce la un confict între ştiinţă şi religie, au adăugat cerectătorii. Întrucât cele două reţele ale creierului se anulează reciproc, pot crea două extreme.
"Ştiind că astfel operează creierul, poate că vom putea să creăm acel echilibru în conversaţiile universale despere stiintă şi religie", a declarat un alt profesor al proiectului.
sursa cu ”adaptări”: feminis.ro
