 |
| O poză repostată de pe postarea din 16 Septembrie 2015... |
8% din cei trei milioane de copii şcolarizaţi în învăţământul preuniversitar au ales să nu participe la ora de Religie. Aşa a anunţat, luni, ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, care a subliniat că pentru aceşti copii, şcolile urmează să stabilescă prin propriul regulament activităţile pe care le pot desfăşura în timpul orei de Religie, spaţiile în care au loc aceste activităţi alternative, precum şi responsabilităţile privind asigurarea supravegherii şi siguranţei elevilor, în perioada în care ceilalţi elevi participă la ora de Religie.
Metodologia permite la solicitarea scrisă a părinţilor ca elevii cărora nu li se pot asigura condiţiile frecventării orei de Religie la un anumit cult să participe, în calitate de audienţi, la orele de Religie organizate în şcoală pentru elevii aparţinând altor culte. Elevii audienţi nu vor fi evaluaţi, iar situaţia şcolară se va încheia fără disciplina Religie. Şcolile se află astfel într-o poziţie dificilă din punct de vedere administrativ, spun directorii. „Este foarte dificil să asiguri spaţiu dedicat, de obicei noi îi trimitem la bibliotecă, sub supravegherea bibliotecarului. Până acum am încercat să evităm situaţia prin gruparea orelor la începutul sau la finalul orarului”, a comentat Horia Pătraşcu, directorul Colegiului Naţional Bilingv "George Coşbuc" din Capitală.
Pe de altă parte, Emil Moise, profesorul care a câştigat la Curtea Constituţională schimbarea modului de înscriere la ora de Religie, susţine că are cunoştinţă de cazuri în care şi elevii care nu s-au înscris la Religie au fost obligaţi de conducerea şcolii să stea în clasă, în timpul orelor de la această disciplină, în lipsa unei soluţii pentru organizarea timpului lor.
„M-au sunat mai mulţi părinţi din ţară să se plângă de abuzurile care se fac în lipsa unei reglementări clare a activităţilor pe care le fac copiii care nu frecventează ora de Religie. Disciplina ar trebui să fie plasată doar la începutul şi finalul orarului şcolar, ca el să poată pleca acasă, deoarece există o reglementare care spune că n-ai voie să-i faci elevului fereastră în orar. Programul lor şcolar trebuie să fie continuu, de la sosirea în şcoală, până la plecare”, a spus Emil Moise.
Primele două săptămâni de şcoală la 6 ani
Un astfel de caz a fost relatat, luni, de o profesoară de la Şcoala Naţională de Studii şi Politici Administrative (SNSPA), Mihaela Miroiu, care a postat pe Facebook ceea ce i-a povestit o fetiţă de numai 6 ani, din primele ei două săptămâni de şcoală. Iată ce spune dascălul:
"6 ani şi jumatate, clasa pregătitoare, Bucureşti. Partenera mea de discuţie aseară: despre primele două săptămâni de şcoala din viaţa ei:
- Nu sunt înscrisă la orele de Religie, dar stau şi desenez în clasa. Uneori mai aud ce spune doamna.
Îşi ascunde ochii în pământ. Se scutură puţin.
- Ce spune doamna?
- A spus o poveste despre o fetiţă sfântă cu care s-a întamplat ceva rău. O cheamă Filofteia. Nu pot să spun ce s-a întamplat. Ceva ce nu se poate...
Şi-a strâns umerii şi s-a întors în profil, încercând să se joace cu căţeluşa Lizuca. Apoi s-a întors:
- Tatăl ei a aruncat cu toporul după ea şi i-a tăiat piciorul şi ea a murit.
Ochii i s-au facut mari, amintindu-şi grozăvia auzită.
- Nu-i aşa că asta nu se poate?"
Profesoara se întreabă la sfârşitul postării publice „Cum e cu putinţă să spui asemenea poveşti religioase horror copiilor? Şi care este morala? Că dacă o fetiţă este milostivă faţă de săraci îi taie tatăl ei picioarele? E clar că la vârsta asta nu înţelegi abstracţii despre moaşte şi sfinţenie. Oscilez între cretinism şi iresponsabilitate crasă. Sau ambele".
sursa: adevarul.ro
