Treaba cu libertatea de exprimare nu e chiar așa cum ne-ar plăcea nouă să credem. Nu e cazul să o ținem sus și tare cu “Je suis Charlie”, pentru că nu prea merge și la noi, în România. Oricât ne-am bate noi cu pumnii în piept, ANAF nu va călca prea curând (sau chiar niciodată) într-o biserică să verifice de ce nu se eliberează bonuri fiscale pentru lumânările ori icoanele vândute sau pentru orice alte ”servicii” de cununie, botez, înmormântare etc, etc.
Urmează să avem o catedrală fără rost (Catedrala Muirii Neamului), pe care se ard de către Guvernul celor laici și unși din cap până-n picioare cu ”mir sfințit”, peste 600 (șase sute) de milioane de euro, asta în timp ce se desființează școli și spitale… știți povestea.
Eh, nu era suficient doar atât + influența bisericii în politică, acum libertatea de exprimare nu prea mai e libertate, deoarece Consiliul Parohial al Bisericii Sfântul Gheorghe (București) a făcut presiuni și a reușit să solicite modificarea unei picturi de pe zidul unei clădiri din apropiere.
Asta deși graffiti-ul (o interpretare modernă a scenei în care, potrivit legendelor medievale, Sfântul Gheorghe ar fi omorât un balaur) a fost realizat de 3 artiști, cu acordul proprietarului clădirii și în scopul înfrumusețării zonei, altfel, plină de gunoaie și clădiri în ruină. (sursă Europa FM).
Jos cenzura? Nu prea. Graffiti-ul va rămâne, în forma actuală, doar până pe 11 mai 2015, ulterior urmând a fi șters sau modificat. Cum să nu iubești România?
Încă o dată, problema nu e că pictura ar fi frumoasă sau urâtă sau mică sau mare. Problema e că, în România, în anul 2015, Biserica Ortodoxă poate cere şi poate obţine ştergerea unei picturi moderne de pe o stradă doar pentru că nu-i place. Iar asta ar trebui să ne dea de gândit, dacă nu chiar să ne îngrijoreze foarte tare.
Că proprietarul a decis singur să şteargă pictura murală (precum presa care s-a “abţinut” să mai publice caricaturi cu Mahomed după Jylands Posten) sau că s-a implicat vreo instituţie de stat, asta doar adaugă un strat – mai mic sau mai mare, respectiv – de greaţă şi silă.
Dar rădăcina problemei stă în credinţa BOR, că poate comanda întregii lumi ce să creadă, ce să vadă, ce să facă. Şi că e lăsată în continuare să-şi facă mendrele nepedepsită.
PÂNĂ CÂND?
Eh, nu era suficient doar atât + influența bisericii în politică, acum libertatea de exprimare nu prea mai e libertate, deoarece Consiliul Parohial al Bisericii Sfântul Gheorghe (București) a făcut presiuni și a reușit să solicite modificarea unei picturi de pe zidul unei clădiri din apropiere.
Asta deși graffiti-ul (o interpretare modernă a scenei în care, potrivit legendelor medievale, Sfântul Gheorghe ar fi omorât un balaur) a fost realizat de 3 artiști, cu acordul proprietarului clădirii și în scopul înfrumusețării zonei, altfel, plină de gunoaie și clădiri în ruină. (sursă Europa FM).
Jos cenzura? Nu prea. Graffiti-ul va rămâne, în forma actuală, doar până pe 11 mai 2015, ulterior urmând a fi șters sau modificat. Cum să nu iubești România?
Încă o dată, problema nu e că pictura ar fi frumoasă sau urâtă sau mică sau mare. Problema e că, în România, în anul 2015, Biserica Ortodoxă poate cere şi poate obţine ştergerea unei picturi moderne de pe o stradă doar pentru că nu-i place. Iar asta ar trebui să ne dea de gândit, dacă nu chiar să ne îngrijoreze foarte tare.
Că proprietarul a decis singur să şteargă pictura murală (precum presa care s-a “abţinut” să mai publice caricaturi cu Mahomed după Jylands Posten) sau că s-a implicat vreo instituţie de stat, asta doar adaugă un strat – mai mic sau mai mare, respectiv – de greaţă şi silă.
Dar rădăcina problemei stă în credinţa BOR, că poate comanda întregii lumi ce să creadă, ce să vadă, ce să facă. Şi că e lăsată în continuare să-şi facă mendrele nepedepsită.
PÂNĂ CÂND?
