- Bună ziua, parinte.
- Să traiești, părinte. Unde e bicicleta dumitale, că nici eu n-o mai găsesc pe a mea?
- Nu pot să-mi dau seama unde am pus-o.
- La revedere.
- Cu bine, pe curând.
A doua zi, se întâlnesc din nou, primul pe bicicleta.
- Bună ziua, părinte.
- Să trăiești, părinte, văd că ți-ai găsit bicicleta, cum ai făcut?
- Măi, am făcut o slujbă de plângeau icoanele pe pereți. Când am ajuns la cele zece porunci, la porunca a şaptea "Să nu furi", un enoriaș a spus: "Părinte, te rog, iartă-mă, eu am luat-o!" Și apoi, am găsit-o la poarta bisericii.
- Bine, părinte, am să fac la fel.
A treia zi, amândoi, pe biciclete.
- Bună ziua, părinte.
- Să trăiești, părinte, văd ca ți-ai găsit bicicleta. Cum ai făcut?
- Așa cum mi-ați zis, am făcut o slujbă. Plângeau icoanele pe pereți și am început cu cele 10 porunci. Când am ajuns la a patra (să nu preacurvești) mi-am adus aminte unde am lăsat-o!
