Aprilie 2012. Un popă de prin Ardeal (cică mitropolitul Laurențiu Streza) a redactat o așa-numită ”pastorală de Paște” în care înfierează ”desfrînarea care a devenit nota generală a televiziunilor ș.a.m.d.”, știți voi, discursuri de astea sforăitoare de popi în aparență extrem de virtuoși. Textul a fost repejor preluat de mai mulți labagii de prin presă care țineau post nu doar de carne, lapte și muie, ci și de Capatos, Măruță și ”domnu” Dan. Dar despre ipocriții din popor am tot discutat și-o s-o mai facem. Să ne oprim de data asta asupra părintelui Streza, acest apologet al lui Hristos cu nas mare și meclă de valutist, care își încheie apoteotic învățămintele: ”Avem oare dreptul să mai cerem de la Dumnezeu o soartă mai bună pentru copiii noştri, dacă noi înşine nu ne străduim să le fim modele de înfrânare şi de virtute?”
Zici matale că presa e desfrânată, popo. Și ai mare dreptate! Dar cine o spune, popo? Tocmai dumneata? Chiar ați ajuns voi, îmbuibații cu mașini scumpe parcate în spic în curtea lăcașelor domnului cel invizibil, șpăgarii și totodată evazioniștii supremi ai națiunii care trag foloase de pe urma morții și-a nașterii oamenilor, ocrotitorii celor mai siniștri pedofili ascunși prin sfintele chilii cu cuvioasele fețe îngropate în păr pubian de adolescent, să acuzați presa de desfrânare?!
Știi ce cred eu că-i desfrânarea, pe lîngă cele înșirate în paragraful de mai sus, părinte? Desfrânare cred că e să faci o biserică de neam prost cu 600 de milioane de euro când lumea moare de foame la poarta bisericii, de te-ntrebi dacă nu cumva băbuțele stau la cozile alea infernale la moaște ca să le fure și să le arunce în ciorbă, nu să le ceară salvări miraculoase, ca altădată. Desfrânare e s-o faci de 125 de metri înălțime, ca și când cu cât ar fi hardughia mai înaltă cu atât ai fi mai aproape de dumnezeu, de parcă bietul de el e miop și nu bate până la douăj' de metri deasupra nivelului mării. În cazul ăsta, trage-un paratrăsnet orizontal prin mijlocul ăluia existent deja pe Burj al Arab și fă un altar mic și acolo, popo, că tare se va bucura șeful tău direct să vadă cum a răzbit creștinismul și la păgânii ăia cu arhitectură diavolească.
Desfrânare e să ceri bani pentru 4.000 de biserici în douăj' de ani, părinte, în vreme ce școlile și spitalele dispar în fiecare zi, și să pretinzi buget dublu de la stat pentru BORâți, față de ăla pentru cercetare sau cultură. Că doar vă e frică de ce-ar putea face cercetarea și cultura din oameni, nu, popo? Voi, cu povestea voastră de căcat, epigonii impotenți ai inchizitorilor de altădată, vă temeți că orbii din țara asta ar putea să deschidă ochii, ceea ce ar echivala (nu-i așa, poponeț?) cu tăierea drastică a sponsorizărilor pentru voi.
Ba tu ești desfrânat, popo-narule! Cine v-a făcut pe voi satrapi ai spiritualității? Cine v-a mandatat pe voi, umflaților, să țineți piept ateilor din toată lumea? Voi sunteți proști, ateii sunt deștepți. Voi vă apărați cu o carte de povești, ei se apără cu logica și bunul simț. Uite că eu sunt ateu, popo, și îți sunt adversar. Ești surprins, nu? N-ar trebui. Chiar cred în ceva și e treaba mea în ce, că eu nu mă laud, ca voi, cu convingerile mele intime. Cert e că nu cred în voi și strigoii voștri. Și vă îndemn, cu toată desfrânarea de care mă simt în stare, să vă duceți la dracu ăla a cărui existență vă menține vouă teoria în picioare și să-i faceți o felație, o muie mai pe românește. Atâta timp cât nu înghițiți, nu e păcat!
sursa: Andrei Manțog
Zici matale că presa e desfrânată, popo. Și ai mare dreptate! Dar cine o spune, popo? Tocmai dumneata? Chiar ați ajuns voi, îmbuibații cu mașini scumpe parcate în spic în curtea lăcașelor domnului cel invizibil, șpăgarii și totodată evazioniștii supremi ai națiunii care trag foloase de pe urma morții și-a nașterii oamenilor, ocrotitorii celor mai siniștri pedofili ascunși prin sfintele chilii cu cuvioasele fețe îngropate în păr pubian de adolescent, să acuzați presa de desfrânare?!
Știi ce cred eu că-i desfrânarea, pe lîngă cele înșirate în paragraful de mai sus, părinte? Desfrânare cred că e să faci o biserică de neam prost cu 600 de milioane de euro când lumea moare de foame la poarta bisericii, de te-ntrebi dacă nu cumva băbuțele stau la cozile alea infernale la moaște ca să le fure și să le arunce în ciorbă, nu să le ceară salvări miraculoase, ca altădată. Desfrânare e s-o faci de 125 de metri înălțime, ca și când cu cât ar fi hardughia mai înaltă cu atât ai fi mai aproape de dumnezeu, de parcă bietul de el e miop și nu bate până la douăj' de metri deasupra nivelului mării. În cazul ăsta, trage-un paratrăsnet orizontal prin mijlocul ăluia existent deja pe Burj al Arab și fă un altar mic și acolo, popo, că tare se va bucura șeful tău direct să vadă cum a răzbit creștinismul și la păgânii ăia cu arhitectură diavolească.
Desfrânare e să ceri bani pentru 4.000 de biserici în douăj' de ani, părinte, în vreme ce școlile și spitalele dispar în fiecare zi, și să pretinzi buget dublu de la stat pentru BORâți, față de ăla pentru cercetare sau cultură. Că doar vă e frică de ce-ar putea face cercetarea și cultura din oameni, nu, popo? Voi, cu povestea voastră de căcat, epigonii impotenți ai inchizitorilor de altădată, vă temeți că orbii din țara asta ar putea să deschidă ochii, ceea ce ar echivala (nu-i așa, poponeț?) cu tăierea drastică a sponsorizărilor pentru voi.
Ba tu ești desfrânat, popo-narule! Cine v-a făcut pe voi satrapi ai spiritualității? Cine v-a mandatat pe voi, umflaților, să țineți piept ateilor din toată lumea? Voi sunteți proști, ateii sunt deștepți. Voi vă apărați cu o carte de povești, ei se apără cu logica și bunul simț. Uite că eu sunt ateu, popo, și îți sunt adversar. Ești surprins, nu? N-ar trebui. Chiar cred în ceva și e treaba mea în ce, că eu nu mă laud, ca voi, cu convingerile mele intime. Cert e că nu cred în voi și strigoii voștri. Și vă îndemn, cu toată desfrânarea de care mă simt în stare, să vă duceți la dracu ăla a cărui existență vă menține vouă teoria în picioare și să-i faceți o felație, o muie mai pe românește. Atâta timp cât nu înghițiți, nu e păcat!
sursa: Andrei Manțog
