Unul dintre cele mai bune lucruri care i se pot întâmpla României din 2015 încolo este separarea Bisericii Ortodoxe Române de statul român şi, evident, impozitarea BOR, conform Codului Fiscal, la fel cum este impozitat oricare alt mic sau mare proprietar.
Îmi pun mari speranţe - şi ar trebui să ne punem cu toţii - că noul preşedinte ales, Klaus Iohannis, va acţiona în acest sens.
Dacă Traian Băsescu a avut o politică non-combat cu Biserica - probabil şi fiindcă a avut prea multe fronturi deschise - Klaus Iohannis ar trebui să facă acest pas şi să producă, o dată pentru totdeauna, separarea dintre Biserică şi Stat. Iar Biserica Ortodoxă Română s-ar cuveni să devină ceva ce s-ar fi cuvenit să fi fost dintotdeaunua: o entitate eminamente privată, care nu-şi face simţită prezenţa în Parlament, în Guvern, în Administraţia Prezidenţială etc.
Pe scurt, oricât de urât ar suna celor pioşi, acesta este purul adevăr: popimea cu popimea, dregătorii cu dregătorii.
Ştiu, este deosebit de dificil. O bună parte a poporului român are impresia că trăieşte în spirit religios - şi că statul român trebuie să-i stipendieze la infinit această impresie - fiindcă mânâncă colivă, organizează botezuri, se împărtăşeşte şi îşi face cruce.
Totuşi, o altă parte a acestui popor nu face toate astea - pentru că nu crede. În ochii unui necredincios cu drept de vot, prezenţa Patriarhului la depunerea jurământului de către un Preşedinte este - puţin zis - bizară.
Politic, riscul de plasa BOR în mediul privat, printr-o lege, este destul de mare. Şi asta în ciuda faptului că toţi credincioşii - care sărbătoresc "naşterea domnului" cu multă salată boeuf şi caltaboş - au, cel mai probabil, capacitatea financiară de a întreţine, pe banii lor, instituţia care le este atât de dragă. Nimeni nu i-ar împiedica. Probabil, credincioşii nu au, deasemenea, şi capacitatea de a înţelege că trebuie să-şi asume întreţinerea bisericii. Dar asta e altă poveste și ţine de mentalitate.
E ca şi cum comunitatea colecţionarilor de timbre ar cere bani de la stat pentru a exista sau pentru a ridica catedralele timbrelor. Păstrând proporţiile, desigur. Timbrele nu furnizează mântuire, rai şi iad.
Patriarhul Daniel a fost prezent la depunerea jurământului prezidenţial, iar Iohannis i-a acceptat prezenţa. Probabil, din politeţe şi din dorinţa de a nu începe totul cu un conflict. Dar, la fel de bine, puteau să fie prezenţi: CEO-ul de la Shell, board-ul de conducere de la Exxon, vreo câţiva patroni de la OMV - şi aşa mai departe. Barem aceştia din urmă produc şi vând ceva concret, în vreme ce Biserica Ortodoxă Română nu produce nimic şi tot ce "împachetează" este speranţa într-o iluzorică lume de dincolo.
Mulţumim, dar unora dintre noi ne este suficientă lumea de aici, nu vrem mântuire şi nici nu ardem de nerăbdare să ajungem în rai, ca să ridicăm osanale Domnului.
Pe scurt, Patriahul Daniel nu avea ce să caute la depunerea jurământului.
Parlamentul este o instituţie LAICĂ.
Administraţia Prezidenţială este o instituţie LAICĂ.
Guvernul, prefecturile, instituţiile deconcentrate, şcolile, spitalele, armata etc. - sunt instituţii LAICE.
Încă o dată! Biserica Ortodoxă Română ar trebui să fie o instituţie privată care să primească bani exclusiv de la persoanele care vor să contribuie la prosperitatea ei. Nu de la stat.
Sunt români - printre care mă număr - complet dezinteresaţi de Catedrala Mântuirii Neamului, precum şi de toate celelalte clădiri numite biserici sau mănăstiri.
Şi, ca să nu părem singurii aflaţi în răspăr, vă rog, în încheiere să citiţi acest excelent articol preluat de pe MEDIAFAX.
Articolul se intitulează: "Politician suedez: România ar trebui să-şi ajute populaţia săracă în loc să construiască biserici."
"Jenny Sonesson, fost consilier al Guvernului suedez, critică, într-un articol publicat de site-ul TheLocal.se, planurile Guvernului român de a contribui la construirea Catedralei Mântuirii Neamului, în loc să finanţeze programe pentru îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei. El menţionează, în acest context, prezenţa numeroasă a cerşetorilor români pe străzile din Stockholm.
De asemenea, Jenny Sonesson relatează că în primăvară a făcut parte din delegaţia condusă de ministrul pentru afaceri europene Birgitta Ohlsson, care s-a aflat în vizită la Bucureşti pentru discuţii cu reprezentanţii Guvernului referitoare la folosirea fondurilor UE pentru combaterea sărăciei. Ea se declară impresionată de vizita într-un sat din România, unde menţionează că a observat doar case sărăcioase, noroi şi căruţe trase de cai neîngrijiţi. Politicianul suedez face, totodată, referire la întâlnirea cu o locuitoare pe nume Nicoleta şi menţionează că aceasta trăieşte împreună cu cei patru copii mici într-o casă fără încălzire şi instalaţii sanitare”.
”În acelaşi timp, politicianul suedez face observaţii cu privire la proiectul de construire a Catedralei Mântuirii Neamului şi prezintă costurile publicate anterior de presa străină, remarcând că în "una dintre cele mai sărace ţări din Europa" sunt alocate resurse pentru această construcţie, în condiţiile în care femeia pe care a întâlnit-o într-un sat din România trăieşte împreună cu cei patru copii într-o casă lipsită de căldură şi electricitate. Jenny Sonesson susţine, în acest context, că politicienii români sunt dependenţi de susţinerea membrilor clerului în timpul campaniilor electorale”.
”Pe de altă parte, Jenny Sonesson prezintă, în articolul din site-ul TheLocal.se, cifre ale Eurostat cu privire la nivelul sărăciei în România şi adaugă că, potrivit Naţiunilor Unite, membrii comunităţii rome sunt cei mai vulnerabili şi trăiesc în condiţii asemănătoare cu locuitorii din Africa. Politicianul suedez consideră că "în România există o criză umanitară în desfăşurare, care necesită o iniţiativă de tipul Planului Marshall". "UE ar trebui să solicite României să accepte prezenţa unor echipe de experţi internaţionali pe termen lung", afirmă Sonesson.
În finalul articolului, Jenny Sonesson menţionează că este inadmisibil ca "milioane de cetăţeni UE să trăiască în disperare". "Dacă politicienii din România nu arată o dorinţă reală de schimbare, atunci este necesară o discuţie cu privire la viitorul ţării în Uniunea Europeană, în condiţiile în care nu sunt îndeplinite criteriile de la Copenhaga", susţine Sonesson în articolul publicat de site-ul TheLocal.se."
Acestea fiind scrise, îi dorim succes d-lui Klaus Iohannis.
Nu doar că ar restabili normalitatea. Dar, i-ar ajuta pe mulţi români să scape de sărăcie.
Îmi pun mari speranţe - şi ar trebui să ne punem cu toţii - că noul preşedinte ales, Klaus Iohannis, va acţiona în acest sens.
Dacă Traian Băsescu a avut o politică non-combat cu Biserica - probabil şi fiindcă a avut prea multe fronturi deschise - Klaus Iohannis ar trebui să facă acest pas şi să producă, o dată pentru totdeauna, separarea dintre Biserică şi Stat. Iar Biserica Ortodoxă Română s-ar cuveni să devină ceva ce s-ar fi cuvenit să fi fost dintotdeaunua: o entitate eminamente privată, care nu-şi face simţită prezenţa în Parlament, în Guvern, în Administraţia Prezidenţială etc.
Pe scurt, oricât de urât ar suna celor pioşi, acesta este purul adevăr: popimea cu popimea, dregătorii cu dregătorii.
Ştiu, este deosebit de dificil. O bună parte a poporului român are impresia că trăieşte în spirit religios - şi că statul român trebuie să-i stipendieze la infinit această impresie - fiindcă mânâncă colivă, organizează botezuri, se împărtăşeşte şi îşi face cruce.
Totuşi, o altă parte a acestui popor nu face toate astea - pentru că nu crede. În ochii unui necredincios cu drept de vot, prezenţa Patriarhului la depunerea jurământului de către un Preşedinte este - puţin zis - bizară.
Politic, riscul de plasa BOR în mediul privat, printr-o lege, este destul de mare. Şi asta în ciuda faptului că toţi credincioşii - care sărbătoresc "naşterea domnului" cu multă salată boeuf şi caltaboş - au, cel mai probabil, capacitatea financiară de a întreţine, pe banii lor, instituţia care le este atât de dragă. Nimeni nu i-ar împiedica. Probabil, credincioşii nu au, deasemenea, şi capacitatea de a înţelege că trebuie să-şi asume întreţinerea bisericii. Dar asta e altă poveste și ţine de mentalitate.
E ca şi cum comunitatea colecţionarilor de timbre ar cere bani de la stat pentru a exista sau pentru a ridica catedralele timbrelor. Păstrând proporţiile, desigur. Timbrele nu furnizează mântuire, rai şi iad.
Patriarhul Daniel a fost prezent la depunerea jurământului prezidenţial, iar Iohannis i-a acceptat prezenţa. Probabil, din politeţe şi din dorinţa de a nu începe totul cu un conflict. Dar, la fel de bine, puteau să fie prezenţi: CEO-ul de la Shell, board-ul de conducere de la Exxon, vreo câţiva patroni de la OMV - şi aşa mai departe. Barem aceştia din urmă produc şi vând ceva concret, în vreme ce Biserica Ortodoxă Română nu produce nimic şi tot ce "împachetează" este speranţa într-o iluzorică lume de dincolo.
Mulţumim, dar unora dintre noi ne este suficientă lumea de aici, nu vrem mântuire şi nici nu ardem de nerăbdare să ajungem în rai, ca să ridicăm osanale Domnului.
Pe scurt, Patriahul Daniel nu avea ce să caute la depunerea jurământului.
Parlamentul este o instituţie LAICĂ.
Administraţia Prezidenţială este o instituţie LAICĂ.
Guvernul, prefecturile, instituţiile deconcentrate, şcolile, spitalele, armata etc. - sunt instituţii LAICE.
Încă o dată! Biserica Ortodoxă Română ar trebui să fie o instituţie privată care să primească bani exclusiv de la persoanele care vor să contribuie la prosperitatea ei. Nu de la stat.
Sunt români - printre care mă număr - complet dezinteresaţi de Catedrala Mântuirii Neamului, precum şi de toate celelalte clădiri numite biserici sau mănăstiri.
Şi, ca să nu părem singurii aflaţi în răspăr, vă rog, în încheiere să citiţi acest excelent articol preluat de pe MEDIAFAX.
Articolul se intitulează: "Politician suedez: România ar trebui să-şi ajute populaţia săracă în loc să construiască biserici."
"Jenny Sonesson, fost consilier al Guvernului suedez, critică, într-un articol publicat de site-ul TheLocal.se, planurile Guvernului român de a contribui la construirea Catedralei Mântuirii Neamului, în loc să finanţeze programe pentru îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei. El menţionează, în acest context, prezenţa numeroasă a cerşetorilor români pe străzile din Stockholm.
De asemenea, Jenny Sonesson relatează că în primăvară a făcut parte din delegaţia condusă de ministrul pentru afaceri europene Birgitta Ohlsson, care s-a aflat în vizită la Bucureşti pentru discuţii cu reprezentanţii Guvernului referitoare la folosirea fondurilor UE pentru combaterea sărăciei. Ea se declară impresionată de vizita într-un sat din România, unde menţionează că a observat doar case sărăcioase, noroi şi căruţe trase de cai neîngrijiţi. Politicianul suedez face, totodată, referire la întâlnirea cu o locuitoare pe nume Nicoleta şi menţionează că aceasta trăieşte împreună cu cei patru copii mici într-o casă fără încălzire şi instalaţii sanitare”.
”În acelaşi timp, politicianul suedez face observaţii cu privire la proiectul de construire a Catedralei Mântuirii Neamului şi prezintă costurile publicate anterior de presa străină, remarcând că în "una dintre cele mai sărace ţări din Europa" sunt alocate resurse pentru această construcţie, în condiţiile în care femeia pe care a întâlnit-o într-un sat din România trăieşte împreună cu cei patru copii într-o casă lipsită de căldură şi electricitate. Jenny Sonesson susţine, în acest context, că politicienii români sunt dependenţi de susţinerea membrilor clerului în timpul campaniilor electorale”.
”Pe de altă parte, Jenny Sonesson prezintă, în articolul din site-ul TheLocal.se, cifre ale Eurostat cu privire la nivelul sărăciei în România şi adaugă că, potrivit Naţiunilor Unite, membrii comunităţii rome sunt cei mai vulnerabili şi trăiesc în condiţii asemănătoare cu locuitorii din Africa. Politicianul suedez consideră că "în România există o criză umanitară în desfăşurare, care necesită o iniţiativă de tipul Planului Marshall". "UE ar trebui să solicite României să accepte prezenţa unor echipe de experţi internaţionali pe termen lung", afirmă Sonesson.
În finalul articolului, Jenny Sonesson menţionează că este inadmisibil ca "milioane de cetăţeni UE să trăiască în disperare". "Dacă politicienii din România nu arată o dorinţă reală de schimbare, atunci este necesară o discuţie cu privire la viitorul ţării în Uniunea Europeană, în condiţiile în care nu sunt îndeplinite criteriile de la Copenhaga", susţine Sonesson în articolul publicat de site-ul TheLocal.se."
Acestea fiind scrise, îi dorim succes d-lui Klaus Iohannis.
Nu doar că ar restabili normalitatea. Dar, i-ar ajuta pe mulţi români să scape de sărăcie.
