Pagini

marți, 6 ianuarie 2015

Diferența dintre un MEDIC și un popă.
Între DEMNITATE și Scârboșenie Jegoasă...



Doi proaspeţi absolvenţi de bacalaureat, au de ales viitoarea meserie. Unul vrea să se facă medic, altul vrea să fie popă. Unul îmbrăcat în alb, culoarea luminii şi a speranţei, altul în negru, culoarea smoalei din Iad și a morții. Ce să aleagă? Ce variante au, ce le oferă statul roman?

  • Medicii fac cea mai lungă şi cea mai grea facultate, trebuie să se perfecţioneze tot timpul, să fie în pas cu descoperirile meseriei; 
  • Popii fac o facultate de 3 ani, dar pot profesa şi cu seminarul teologic;

  • Medicii trebuie să înveţe tot pe dinafară şi mai trebuie să îşi mai şi pună la contribuţie imaginaţia ca să poată promova; 
  • Popii după ce au învăţat în şcolile lor, nimic nu se mai schimbă, Biblia nu se mai modifică, dumnezeu nu schimbă legile în timpul mersului, ceea ce a spus a spus, nu vine nimeni să spună că a mai spus dumnezeu ceva în plus, nu se schimbă “instrumentarul”. Popii când ţin slujba citesc din Biblie, nu îi învinuieşte nimeni că nu o ştiu pe dinafară;

  • Medicii dacă cer un ban de la pacient sunt ridicaţi de procuratură; 
  • Popii pot cere bani la cutia milei, fără să fie învinuiţi de luare de mită, nimeni nu le verifică cutia, fac ce vor cu banii atâta timp cât nu dau socoteală nimănui, fiscul nu are dreptul să verifice aceste fonduri. Nimeni nu le ia dreptul de a profesa, decât biserica, dacă încalcă perceptele ei, nu pe ale societăţii;

  • Medicii când greşesc diagnosticul sau operaţia, medicamentaţia, sunt învinuiţi de malpraxis şi îşi pot pierde dreptul de a profesa. Orice judecător îi poate lăsa muritori de foame; 
  • Nimeni nu a învinuit un popă de malpraxis pentru că a greşit cântarea sau a încurcat psalmii, pentru că nimeni nu ştie ce trebuie să facă sau să spună popa. Nu a venit nimeni să spună că popa la trimis la dracu în loc să îi faciliteze întâlnirea cu dumnezeu şi chiar dacă ar face-o nu l-ar crede nimeni, sau ar fi tot el învinuit. Toată lumea crede fără să verifice ceea ce face sau ce spune popa;

  • Medicii sunt plătiţi prost; 
  • Popii sunt plătiţi şi de stat şi de propria biserică şi de enoriaşi pentru aceeaşi muncă, de cele mai multe ori de calitate îndoielnică;

  • Spitalele sunt desfiinţate; 
  • Cu fiecare zi apar din ce în ce mai multe biserici, se modernizează (?), se dotează, se construieşte o catedrală care nu va salva viaţa nimănui, nu va trata bolnavii, nu va fi dotată cu săli de operaţie, va conţine tehnică şi obiecte care nici nu vor salva vieţi nici nu îl vor aduce pe dumnezeu mai aproape de noi, dimpotrivă;

  • Se desfiinţează fabricile de medicamente, medicii trebuie să prescrie ceea ce le impun contractele cu industria farmaceutică, de cele mai multe ori preţurile şi efectele acestora omoară omul şi tot medicul e învinuit;
  • Nimeni nu a desfiinţat fabricile de lumânări, acestea se fac în mănăstiri, de cele mai multe ori reciclate din lumânările care sunt stinse imediat ce pleacă cei ce le-au aprins pentru sufletul celor vii sau celor morţi, ceea ce este echivalent cu desfacerea unui bolnav de la masca de oxygen, dar DNA nu se sesizează. Pădurile de brazi nu au stopat producţia de tămâie. 

  • Medicii sunt goniţi din ţară nimeni nu le apără drepturile; 
  • Nimeni nu îndrăzneşte să le spună popilor să plece din ţară dacă nu le convine biserica sau salariul, dimpotrivă, toţi îi cheamă lângă ei, deşi nu fac nimic. Niciun popă nu a făcut dovada legăturii sale cu dumnezeu, ba mai mult, tot ei sunt cei care ne spun că trebuie să îl găsim pe domnul în noi. Atunci la ce ne mai trebuie popii?

  • Salariile le sunt impozitate, cu cât au salariul mai mare cu atât li se ia mai mult din el şi tot la un salariu de mizerie ajung; 
  • Nimeni nu se leagă de averile mănăstireşti, dimpotrivă sunt completate şi reîntregite, nimeni nu a verificat până acuma cum şi-au cumpărat maşinile şi şi-au ridicat casele, salariile nu le sunt impozitate, nu dau socoteală nimănui decât celor care i-au pus în fucnţie şi cărora le duc... “cutia milei” sub formă de MITĂ pentru postul ce-l ocupă;

  • Oamenii deşi sunt salvaţi de doctor, sunt înjuraţi după ce şi-au făcut datoria, fie că au salvat o viaţă, fie că au pierdut-o. Nimeni nu se roagă pentru viaţa lor; 
  • Toţi se roagă în faţa popilor, orice ar face, bine sau rău, nu se leagă nimeni de viaţa lor, “este păcat” să gândeşti rău sau să învinuieşti de ceva o faţă bisericească, deşi mânâncă la fel ca noi, chiar mai bine, beau la fel ca noi, chiar mai mult, păcătuiesc la fel ca noi, chiar mai abitir şi cu mai mult sârg;

  • Medicii cu cât îmbătrânesc mai mult cu atât sunt mai dispreţuiţi şi şi îşi pierd clientela, nu mai pot opera, nu mai sunt căutaţi; 
  • Popii cu cât sunt mai bătrâni şi mai albiţi cu atât sunt mai preţuiţi şi mai căutaţi deşi nu au dovedit nimic în plus faţă de anii ieşirii de pe băncile şcolii, în afară de abilitatea de a pretinde că împărtăşesc voia domnului;

  • Medicii se supun legilor şi toanelor politicienilor, cariera şi viaţa lor este nesigură; 
  • Nimeni nu se amestecă în viaţa, regulile, legile, predicile popilor, nimeni nu le schimbă Biblia sau regulamentele de ordine interioară, nu îşi pierd niciodată drepturile dimpotrivă, acestea sporesc. Nici comuniştii nu le-au luat drepturile, doar le-au controlat după ce aceştia şi-au plecat fruntea în faţa puterii pământene. Aşa au făcut de fiecare dată pentru a-i păstra drepturile şi privilegiile;

  • Nimeni nu are nevoie de medici, decât atunci când e la pat, nu sunt invitaţi nicăieri, lumea se fereşte şi să vorbească despre ei, de frică să nu cobească, oamenii nu se duc la medic decât când nu mai au nici o scăpare, de cele mai multe ori prea tâîrziu. Nimeni nu le pupă mâna deşi mâna lor a salvat o viaţă; 
  • Nu se desfăşoară nici o activitate sau ceremonie importantă fără să fie invitaţi preoţii să “sfinţească”, patriarhul este invitat la toate marile evenimente şi toţi îi pupă mâna deşi nu face nimic cu ea, decât se scarpină;

  • Ca să poată fi recunoscut ca valoare, un medic trebuie să probeze toată viaţa priceperile şi competenţele sale în domeniu, şi culmea, uneori o singură greşeală îl poate costa libertatea, viaţa sau cariera; 
  • Nimeni nu poate dovedi priceperea sau legătura unui popă cu dumnezeu, toţi pretind că au legătura cu el dar nici unul nu a dovedit-o;

  • Dacă ia foc un spital din cauza instalaţiei electrice învechite şi proaste, se face anchetă, managerul spitalui este anchetat şi judecat pentru neglijenţă şi distrugeri; 
  • Dacă ia foc o biserică pentru că s-a îmbătat popa şi a lăsat lumânările aprinse în biserică, se dă vina pe paracliser sau se spune că aşa a fost voinţa domnului, toată lumea se închină şi se construieşte pe loc altă biserică mai mare şi mai bine dotată, ca să nu stea enoriaşii fără “ajutorul lui dumnezeu” părintele este căinat şi ajutat să nu îşi piardă locul de muncă;

  • Nu toate localităţile au dispensare sau spitale sau măcar câte un medic; 
  • În fiecare spital există un popă plătit de stat, de BOR şi de spital pentru aceeaşi treabă;

  • Medicii depun un jurământ de credinţă faţă de OM, cel pe care îl slujesc şi căruia i se dedică, acesta este obiectul activităţii lor, cel pe care jură să îl salveze; 
  • Popii depun jurământ de credinţă faţă de biserică, faţă de conducerea BOR, nu faţă de OMUL al cărui suflet trebuie să îl salveze (oare cum îl salvează?).

În loc de concluzie: 
Mai miră pe cineva că:
  1. Sunt 56.000 de preoti si 48.000 de medici în România. Fiecare preot are biserica lui, rar găseşti câte doi la o biserică, pe când medicii se înghesuie câte 10 într-un cabinet şi sunt fericiţi cei care îşi găsesc loc;
  2. Se ridică 200 lăcaşe de cult pe an, dar nici un spital; 
  3. Numărul bisericilor a crescut cu peste 4.000 în 25 de ani în timp ce numărul paturilor din spitale în aceeaşi perioadă s-a înjumătăţit; 
  4. Din 2000 până în 2009 de exemplu, a dispărut câte un spital pe an; 
  5. Avem 18.000 de biserici şi doar 368 de spitale. Un Paradox întâlnit doar în România; 
  6. Românii au de două ori mai multe biserici decât şcoli şi spitale, potrivit unui studiu APADOR Elveţia şi Fundaţiei Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă.
Având aceste perspective, ce spuneţi, câţi din absolvenţii de valoare de liceu vor alege medicina în România şi câţi vor îmbraţişa “credinţa”? Către ce ne îndreptăm, ce se urmăreşte, vindecarea societăţii sau îngroparea României? Dacă preoţii îl slujesc pe dumnezeu şi ne îndreaptă toată viaţa spre lumina cunoaşterii dumnezeieşti şi a fericirii credinţei, de ce culoarea veşmintelor lor este neagră, nu cumva înmormântarea este obiectivul fundamental al activităţii lor?

ATUNCI AR TREBUI CA ŞI MINIŞTRII ŞI PARLAMENTARII SĂ POARTE ACELEAŞI VEŞMINTE, PENTRU CĂ DESFĂŞOARĂ ACELEAŞI ACTIVITĂŢI. NE TĂMĂIAZĂ LA FIECARE 4 ANI, NE PROMIT LAPTE ŞI MIERE LA ALEGERI, NE PREDICĂ NORME ŞI LEGI VALABILE NUMAI PENTRU NOI, EI AU LEGILE LOR SPECIALE ŞI PRIVILEGII, DAR PÂNĂ LA URMĂ NE DUC ÎN ACELAŞI LOC: ÎN MORMÂNT.

PS: A auzit cineva de un preot pedepsit conform paragrafului citat în introducerea articolului, pentru că a jurat strâmb în faţa lui dumnezeu şi a oamenilor?




la 13:00