Pagini

vineri, 8 ianuarie 2016

Ce-au făcut delfinii din Constanța după ce au fost sfințiți de preot



Mamifere înzestrate cu o inteligență peste medie, care a fost confirmată de faptul că nu s-au uitat de Revelion la manelăria de la Antena 1, delfinii din Constanța, au trecut destul de repede peste faptul că cineva îi stropește cu apă în timp ce ei se află deja într-o piscină. Nebănuite sunt căile domnilor, și-au spus ei unul altuia, în special ale domnului Dabija, care agita busuiocul pe marginea apei de parcă se pregătea s-o pună de-un sos pesto.

Dar, ascultîndu-l pe trimisul domnului, delfinele au început să vadă calea cea dreaptă și să caute, prin închinăciune, adevărul. Una dintre ele, cea pe nume Ni-Ni, a cerut dresorilor un calendar pe care să-și marcheze zilele cu dezlegare la pește. Apoi s-a interesat dacă există prin delfinariu niște moaște bune, de balenă, la care să se roage pentru sănătatea ei, a familiei și a regnului. Într-un final, s-a lepădat de dresori și a refuzat să mai primească comenzi de la oameni ce nu purtau sutană.

Cealaltă delfină, Chen-Chen, cu care Ni-Ni împarte bazinul într-o manieră foarte asemănătoare concubinajului, și-a cheltuit o mare parte din agoniseală pentru a-și asigura un loc de veci frumos, pe plajă, de unde să vadă mereu valurile și pescărușii. Mitropulia Tomisului are monopol pe toate locurile de veci, inclusiv pe cele din cimitirul animalelor, de Stephen King.

În final, Chen-Chen a fost cea care a recuperat crucea aruncată de preot în bazin, returnîndu-i-o acestuia numai după ce a sărit cu ea prin trei cercuri și după ce a făcut două tumbe prin aer. Jegosul Dabija a declarat că se va întoarce periodic pentru a le spovedi pe dobitoace, care tind să cadă foarte des în păcatul trufiei, consecință a aplauzelor la scenă deschisă pe care le primesc la fiecare spectacol.

Apropo, au existat delfini pe Arca lui Noe? Sau s-au descurcat și singuri, fără ajutor?

Și ce frumos că cerbul și-a aplecat capul în fața lui dumnezeu și a sfințirii, ce frumos că s-a închinat pentru a primi binecuvântarea Jegosului! Nu cred că-i din cauză că omul tocmai îl stropise cu apă în ochi sau că aplecarea capului e un semn de supunere pe care cerbul îl arată tuturor oamenilor de la care știe că poate primi mâncare, eu cred sincer că animalul a simțit fiorul divin și că a fost pătruns de smerenie până-n vârful coarnelor.

Oricum, nu e prima dată când Jegosul sfințește niște animale, atât că de obicei o face folosind formularea "binecuvântează, doamne, această masă!". Sunt sigur că am dreptate, zarzavaturile nu pot fi responsabile pentru fălcoșenia lui.

Da, animalele înțeleg concepte abstracte precum nemurirea sufletului, iertarea păcatelor și veșnica pomenire. Desigur, nu toate animalele, doar cele frumoase, delfiinii, cerbii și unii câini. Pisicile sunt ale Satanei, se știe, de aia nu pot fi dresate.



sursa cu ”adaptări”: scamedinburic.com