Sărbătoarea vine dintr-o veche tradiţie de la începuturile cre(ş)tinismului, când otrosconcșii se adunau în cete, la şezătoare, şi, de plictiseală, se apucau să se laude cu micimea puţei lor. Când argumentele verbale nu erau de ajuns, primii cre(ş)tini se aruncau în apa aproape îngheţată din preajmă, în speranţa stabilirii de noi recorduri religioase.
Cum era datina locului, arbitrarea concursului era făcută de un preot local care, din când în când, mai aruncă şi cu crucea după ei, să-i despartă când se luau la bătaie. Ca importanţă, ziua puţelor mici este a doua sărbătoare de ortosconcșiei, după puparea moaştelor sfintei Parascurve, când sute de mii de cre(ş)ti se adună la un loc şi arată că, prin puterea credinţei, sunt imuni la orice boală transmisibilă prin contact fizic.
Cum era datina locului, arbitrarea concursului era făcută de un preot local care, din când în când, mai aruncă şi cu crucea după ei, să-i despartă când se luau la bătaie. Ca importanţă, ziua puţelor mici este a doua sărbătoare de ortosconcșiei, după puparea moaştelor sfintei Parascurve, când sute de mii de cre(ş)ti se adună la un loc şi arată că, prin puterea credinţei, sunt imuni la orice boală transmisibilă prin contact fizic.
sursa cu ”adaptări”: timesnewroman.ro
