Cristian Tudor Popescu a scris un editorial intitulat ”Pentru spălarea de păcate nu te ia DNA”, în care critică orele de religie din programul școlar, susținând că ”dorinţa cea mai fierbinte a preasfinţilor este să transforme copiii în viitori credincioşi, sau, măcar superstiţioşi, gata să se scobească în buzunar pentru preoţi şi biserică”.
”Fireşte că un curs de Istorie a Religiilor, predat ca o secţiune a materiei Istorie, adică ştiinţific, documentat, bazat pe logică şi demonstraţie, identificând cauzele apariţiei, structurile şi mecanismele de funcţionare ale tuturor marilor religii, e cât se poate de necesar educaţiei unui elev.
Nici alocarea de mai multe ore pentru studiul Creştinismului decât pentru cel al Islamului sau Hinduismului, nu mi s-ar părea politic incorectă: noi, ca români şi europeni, trăim într-o mare de simboluri, personaje şi situaţii din Biblie, prezente în literatură, în artele plastice, în film, în muzică. Dar, nu asta interesează Godporaţia BOR, în cap cu PF, adică persoana fizică, Daniel, managerul lui Dumnezeu. Dorinţa cea mai fierbinte a preasfinţilor este să transforme copiii în viitori credincioşi, sau, măcar superstiţioşi, gata să se scobească în buzunar pentru preoţi şi biserică.
Să creadă şi să se teamă, nu să gândească în legătură cu religia. Ţinta Godporaţiei sunt banii. Aidoma uriaşelor reţele comerciale, încearcă să-şi fabrice noi generaţii de clienţi, care să se adape cu apă sfinţită, să pupe moaştele şi grebla părintelui. Manipularea elevului prin religie practicantă poate fi un lucru rău. Dacă aş fi genul de om al Bisericii, m-aş opri aici, întărind cu glas mare: E de rău. Căci religia nu explică şi nu demonstrează, ea doar decretează ce e rău şi ce e bine. Fiind însă un raţionalist înrăit, voi şi argumenta această afirmaţie.
Lăsând la o parte problema existenţei a ceea ce se numeşte Dumnezeu, copilului i se spune că El, Domnul, e Unic, altul la fel nu există. Deci, într-un univers în care nimic nu e unic, în care există miliarde de oameni, miliarde de stele, atomi şi galaxii în număr inconceptibil de mare, avem şi un Unul, care nu ştim cum arată, unde se află, nu îi cunoaştem nicio caracteristică energetică sau materială, nu ştim dacă e de natură corpusculară sau ondulatorie, dar zicem că e Unic. Mai multe pe gandul.info
