De 25 de ani, Biserica cere, iar Statul îi da tot, fără remușcare!
Îi dă bani, terenuri, clădiri şi privilegii. Statul înfiinţează licee şi facultăţi de teologie, le asigură finanţarea, dar le subordonează Bisericii. Din ele ies valuri după valuri... absolvenţi fără nici o calificare utilă într-o economie modernă, aşa că tot Statul trebuie să-i întreţină cu un “sprijin lunar la salarizare” de 65% sau de 80% din salariul corespunzător al unui profesor (ce părere au profesorii de chestia asta?) şi să le dea bani că să-şi construiască noi biserici că în cele vechi nu mai încap.
Statul a ajuns pentru Biserică un fel de shaorma cu de toate, îi plăteşte pe preoţi, pe preotese, pe țârcovnici, pe cântăreții ăia fără voce și fără scoală muzicală, pe profesorii de religie, acoperă asigurările de sănătate pentru călugări, le da bani să facă biserici, finanţează nesfârşite emisiuni religioase la posturile publice de radio şi TV… Un adevărat regim all-inclusive pentru Biserică!
De 25 de ani, Biserica cere, iar Statul îi dă! Biserica cere bani, cere privilegii, dar, mai grav, ea cere să controleze minţile copiilor. Iar Statul acceptă…
Imediat după Revoluţie, la 3 aprilie 1990, aşa zisul “Grup de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii” condus de PreaBineOrientatul (ulterior PreaJegosul) Daniel Ciobotea (zis și Nea Trafalet) obţinea din partea Ministrului Învăţămîntului şi Ştiinţei acordul de principiu că ora de religie să fie predată obligatoriu (!) la clasele I-XII. De bine, de rău, la începutul anilor ’90 Ministerul nu ajunsese încă total subordonat Bisericii, aşa că, spre marea indignarea a “Preasfinţiilor lor”, la început Religia este introdusă sub formă unei discipline de “educaţie moral-religioasă”, predată doar la clasele I-VIII şi cu precizarea clară că la ore nu poate fi vorba de “catehizare”.
În 1995, un nou asalt al BORâturilor obţinea includerea în Legea învăţământului a Religiei că disciplină obligatorie (!) de la Generală şi până la Liceu, fără nici un fel de excepţie – noroc tot cu Curtea Constituţională care a decis atunci că termenul “disciplină obligatorie”, nu poate fi interpretat drept obligativitatea religiei pentru elevi şi a inaugurat era celebrelor notificări de retragere de la această materie.
În 2010 Biserica strikes again. Simţindu-se ameninţată de un amendament al Guvernului care prevedea că “la cerere, în locul orei de religie, elevii pot urmă cursuri de istoria religiilor, istoria culturii şi artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic, social sau comunitar“, autorităţile Statului sunt aduse rapid la ordine printr-o scrisoare a Patriarhului, iar respectivul alineat dispare din lege. Interesantă este şi frazarea celebrei scrisori: Preafericitul declarîndu-se “surprins” şi “îngrijorat” că Parlamentul “nu ţine cont de o serie de observaţii ale Patriarhiei“!…
De 25 de ani vedem aceeaşi poveste: Biserica cere, iar Statul îi dă. Biserica ordonă, iar Statul execută. În 2012, în toiul scandalului provocat de manualele de religie, am întrebat-o pe dna. Andronescu, pe atunci ministru al educaţiei, dacă reprezintă interesele Ministerului sau pe cele ale BORâturilor. Îi pun această întrebare acum şi dlui. Sorin Cîmpeanu, actualul ministru, cel care cu maximă solicitudine s-a grăbit să susţină public poziţia Patriarhiei în privinţa orelor de religie! Ale cui interese serveşte Ministerul? Ale copiilor sau ale Bisericii?
Pe post de bomboană pe colivă, Comisia pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor s-a hotărît să organizeze o “dezbatere” pe tema predării religiei în şcoli. De ce pun ghilimele? Pentru că la “dezbatere” au invitat doar… “Reprezentanţii cultelor religioase şi membrii Grupului Ecumenic de Rugăciune“. Este de-a dreptul înduioşător!
Între timp, Ministerul Educaţiei s-a răzgândit în ceea ce priveşte înscrierile la ora de Religie: această disciplină devine opţională pentru elevi încă de semestrul acesta. Sorin Cîmpeanu, ministrul Educaţiei, a declarat pentru HotNews.ro că părinţii pot depune cerere prin care să îşi înscrie copiii la ora de Religie, până pe 6 martie 2015, pentru anul şcolar în curs. Cei care nu depun cerere, nu fac Religia în semestrul doi. Pe 9 martie 2015 expiră termenul de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficială a deciziei Curţii Constituţionale, şi “dacă până pe 9 martie nu vom avea această situaţie a opţiunilor, este pusă sub semnul întrebării derularea în legalitate a orelor de Religie”, a explicat pentru HotNews.ro ministrul Educaţiei.
Îi dă bani, terenuri, clădiri şi privilegii. Statul înfiinţează licee şi facultăţi de teologie, le asigură finanţarea, dar le subordonează Bisericii. Din ele ies valuri după valuri... absolvenţi fără nici o calificare utilă într-o economie modernă, aşa că tot Statul trebuie să-i întreţină cu un “sprijin lunar la salarizare” de 65% sau de 80% din salariul corespunzător al unui profesor (ce părere au profesorii de chestia asta?) şi să le dea bani că să-şi construiască noi biserici că în cele vechi nu mai încap.
Statul a ajuns pentru Biserică un fel de shaorma cu de toate, îi plăteşte pe preoţi, pe preotese, pe țârcovnici, pe cântăreții ăia fără voce și fără scoală muzicală, pe profesorii de religie, acoperă asigurările de sănătate pentru călugări, le da bani să facă biserici, finanţează nesfârşite emisiuni religioase la posturile publice de radio şi TV… Un adevărat regim all-inclusive pentru Biserică!
De 25 de ani, Biserica cere, iar Statul îi dă! Biserica cere bani, cere privilegii, dar, mai grav, ea cere să controleze minţile copiilor. Iar Statul acceptă…
Imediat după Revoluţie, la 3 aprilie 1990, aşa zisul “Grup de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii” condus de PreaBineOrientatul (ulterior PreaJegosul) Daniel Ciobotea (zis și Nea Trafalet) obţinea din partea Ministrului Învăţămîntului şi Ştiinţei acordul de principiu că ora de religie să fie predată obligatoriu (!) la clasele I-XII. De bine, de rău, la începutul anilor ’90 Ministerul nu ajunsese încă total subordonat Bisericii, aşa că, spre marea indignarea a “Preasfinţiilor lor”, la început Religia este introdusă sub formă unei discipline de “educaţie moral-religioasă”, predată doar la clasele I-VIII şi cu precizarea clară că la ore nu poate fi vorba de “catehizare”.
În 1995, un nou asalt al BORâturilor obţinea includerea în Legea învăţământului a Religiei că disciplină obligatorie (!) de la Generală şi până la Liceu, fără nici un fel de excepţie – noroc tot cu Curtea Constituţională care a decis atunci că termenul “disciplină obligatorie”, nu poate fi interpretat drept obligativitatea religiei pentru elevi şi a inaugurat era celebrelor notificări de retragere de la această materie.
În 2010 Biserica strikes again. Simţindu-se ameninţată de un amendament al Guvernului care prevedea că “la cerere, în locul orei de religie, elevii pot urmă cursuri de istoria religiilor, istoria culturii şi artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic, social sau comunitar“, autorităţile Statului sunt aduse rapid la ordine printr-o scrisoare a Patriarhului, iar respectivul alineat dispare din lege. Interesantă este şi frazarea celebrei scrisori: Preafericitul declarîndu-se “surprins” şi “îngrijorat” că Parlamentul “nu ţine cont de o serie de observaţii ale Patriarhiei“!…
De 25 de ani vedem aceeaşi poveste: Biserica cere, iar Statul îi dă. Biserica ordonă, iar Statul execută. În 2012, în toiul scandalului provocat de manualele de religie, am întrebat-o pe dna. Andronescu, pe atunci ministru al educaţiei, dacă reprezintă interesele Ministerului sau pe cele ale BORâturilor. Îi pun această întrebare acum şi dlui. Sorin Cîmpeanu, actualul ministru, cel care cu maximă solicitudine s-a grăbit să susţină public poziţia Patriarhiei în privinţa orelor de religie! Ale cui interese serveşte Ministerul? Ale copiilor sau ale Bisericii?
Pe post de bomboană pe colivă, Comisia pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor s-a hotărît să organizeze o “dezbatere” pe tema predării religiei în şcoli. De ce pun ghilimele? Pentru că la “dezbatere” au invitat doar… “Reprezentanţii cultelor religioase şi membrii Grupului Ecumenic de Rugăciune“. Este de-a dreptul înduioşător!
Între timp, Ministerul Educaţiei s-a răzgândit în ceea ce priveşte înscrierile la ora de Religie: această disciplină devine opţională pentru elevi încă de semestrul acesta. Sorin Cîmpeanu, ministrul Educaţiei, a declarat pentru HotNews.ro că părinţii pot depune cerere prin care să îşi înscrie copiii la ora de Religie, până pe 6 martie 2015, pentru anul şcolar în curs. Cei care nu depun cerere, nu fac Religia în semestrul doi. Pe 9 martie 2015 expiră termenul de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficială a deciziei Curţii Constituţionale, şi “dacă până pe 9 martie nu vom avea această situaţie a opţiunilor, este pusă sub semnul întrebării derularea în legalitate a orelor de Religie”, a explicat pentru HotNews.ro ministrul Educaţiei.
